Au fost odată două fete în Vaslui, şi tatăl lor le bătea!

Crescuţi într-o perioadă în care „bătaia era ruptă din rai”, mulţi dintre cei trecuţi de 30 de ani vor spune aşa se face educaţie. La urma urmei, chiar şi acum se face educaţie în acest fel, în România. La televizor, conducătorii noştri şi reprezentanţii Serviciului de Protecţie a Copilului se întrec în declaraţii pompoase despre decăderea din drepturi părinteşti, despre felul în care statul lucrează pentru asigurarea unui viitor luminos pentru copiii noştri, etc, etc.

În videoclipul ataşat, este prezent un tată din Vaslui, ale sale fete şi încă un copil, mezinul familiei, cel care se bucură de cel mai mult respect în casă. Astfel de cazuri există cu milioanele în România, nu doar în judeţul Vaslui, ci peste tot. Părinţii consideră că au drept de viaţă şi de moarte asupra copiilor lor şi că bătaia este singura formă de educaţie care îi poate ajuta pe unii. Ce e drept, când vocabularul nu te ajută, dai cu pumnul, că aşa e la români.

Cazul a ajuns la televiziuni, protecţia copilului a intervenit şi le-a luat pe fete din casa respectivă, dându-le la o mătuşă, iar pe tată ... l-au decăzut din drepturile părinteşti. Atât! Ce violenţă, ce justiţie, ce pedepse? Nimic. Un astfel de om nu este considerat un pericol pentru societate. Nici el şi nici baştanii care fug de la locul accidentelor. Dacă nu pentru violenţă, măcar pentru plăcerea sadică de a fi filmat când îşi bătea copiii pentru că nu i-au făcut lui de mâncare, merita câţiva ani de puşcărie. De ascultat este şi finalul videoclipului. „-Dă, fă, pe calculator, că vreau să o văd pe mă-ta în ţâţele goale. (...) – Cum gura mă-tii să meargă greu? La internet sunteţi aşi. Pe cine să chem? Să vezi omor ce îţi dau eu ţie dacă nu copii mai repede pozele.”.

Da, în toată povestea asta există şi o mamă care, aparent, ar fi luat bătaie de la animalul în cauză timp de 17 ani. Veţi spune că ar fi trebuit să stea lângă copiii ei, dar nu cred că înţelegem corect ce înseamnă 17 ani de omor continuu. Când fizicul se obişnuieşte, este lucrat psihicul, motiv pentru care numărul sinuciderilor în România este considerabil de mare.

Chiar dacă familia este din mediul rural, comportamentul lui nu are nici o scuză. Un astfel de om nu doar că nu ar trebui să se înmulţească, dar nu ar trebui acceptat în societate. O societate care se dă educată, dar e plină de păduchi pe care îi ţine în spate, prin serviciul de asistenţă socială. Sau pe care îi ridică în slăvi, doar pentru nişte voturi, odată la 5 ani.

Cei de la Protecţia Copilului spun că acei copii vor fi bine, că au fost daţi mătuşii lor şi gata, problema s-a rezolvat. Dar vor fi? Astfel de comportamente în familie se învaţă, fie că ne place, fie că nu. Aşa că fără consilere şi fără un ajutor corespunzător, copiii aceia vor apuca pe căi greşite. Cât despre tată, dacă poate fi numit aşa, nici o pedeapsă nu e suficientă. Închisoarea ar fi, poate, un mediu prea plăcut pentru el. Munca în folosul comunităţii nu se practică în România, din păcate.