Sfârşit de aprilie 2015. Vremea e bună de
plimbare, aşa că vreo 200 de foşti angajaţi ai APATERM se adună la un loc şi o
pun de un marş, paşnic. Se înarmează cu tricouri inscripţionate, îşi promit că
nu vor scanda nimic şi încep să se plimbe între Primărie şi Prefectură. Din
nefericire, o fac la o oră la care majoritatea bugetarilor sunt deja ieşiţi din
tură, aşa că nu prea are cine să îi vadă.
Pe trotuarul celălalt, mai trec alţi o sută de
gălăţeni în decurs de doar cinci minute, dar nu se alătură grupului. Se
mulţumesc să caşte gura, să arunce o privire a lehamite şi să meargă mai
departe. Ba chiar, unii mai fac şi miştouri. „Jos cu Stan, să vă dea pensii, că
l-aţi votat, ¸’tu-vă muma-n cur!”, strigă o tuciurie cu chef de glumă şi de
harţă. Protestatarii nu reacţionează, ba chiar întorc gluma şi spun că doamna
ar fi numai bună de megafon. Dar la un alt protest, nu la ăsta, că ăsta e
paşnic.
În fruntea cârdului sunt trei copii, nu mai
mari de 10 ani, îmbrăcaţi cu nişte tricouri care le vin precum rochiile. Ei
sunt mândri că le poartă, dar nu prea au idee de ce. Sunt nevinovaţi şi tot ce
au făcut este să iasă la o plimbare cu bunica sau cu mama. Au fost trimişi şi
în linia întâi, să sporească dramatismul. Micuţii protestează, fără să ştie,
pentru a avea apă caldă, căldură, dar şi pentru ca politicienii care conduc
Galaţiul să îşi facă bagajul şi să plece.
Nici o şansă!
„Fă-mi o poză, hai că stau frumos.”.
Tranc-tranc, aparatul declanşează de două ori, semn că mi-a tremurat mâna. „Am
ieşit bine, băiatu’? Mă daţi la televizor sau la ziar? Unde pot să văd? Vreau
şi eu poza asta să o văd. Mă dai la ziar?”. Omul în cauză nu pare să aibă mai
mult de 40 de ani, dar se vede că l-au răpus greutăţile vieţii. Se plânge
că nu are apă caldă, căldură şi că, în
unele zile, nici apa rece nu prea curge. Ceilalţi îi susţin părerile. „Nu pe
Stan vrem noi să îl dăm jos, că nu din cauza lui a rămas oraşul fără
facilităţi. Pe toţi vrem să îi dăm jos, să plece, că ne-au adus la sapă de
lemn!”, se aude din mulţime.
Pe internet, gălăţenii care au stat acasă
anunţă că la un astfel de protest s-ar alătura şi ei. Dar nu o fac. Preferă să
stea tot în spatele tastaturii, în confortul scaunului, şi să privească cum
alţii le cer drepturile. Să comentezi e mereu mai simplu. Ăsta e protestul
anului 2015. Cel de pe internet, nu din stradă. Pe online, sunt mii de gălăţeni
care se plâng că nu au apă (rece sau caldă), căldură, locuri de muncă, un oraş
curat, un transport în comun civilizat, în timp ce în stradă ies 200, bătrâni
şi copii, unii prea tineri pentru a înţelege ceva, alţii prea în vârstă pentru
a schimba ceva. Ăsta e protestul! Paşnic, fără strigăte, urlete, înjurături,
bannere şi bătaie. Şi fără oameni politici în jur. Deşi în a doua zi de protest
s-a aciuat un vânător de voturi în mulţime. Dar a fost mirosit repede de
oamenii simpli. „Vrea ciolanul şi ăsta, dar nu vede că noi nu susţinem politica
deloc? E ca şi cum am fi fost violaţi, dar acum vrem alt violator, că primul nu
ne-a plăcut aşa tare.”, vorbeau între ei câţiva manifestanţi.
Au fost două proteste, în două zile alăturate.
Gălăţenii spun că mai urmează şi altele, mai bine organizate, cu autorizaţie de
la primărie, cu tot tacâmul. Probabil nu vor mai participa copiii, că vin
jandarmii şi împart pulane în stânga şi în dreapta, dacă se sare calul. Şi se
sare! Atunci şi presa va avea despre ce să scrie, mai mult de câteva rânduri şi
două poze. Atunci să vezi dramatism! Până atunci, e doar o plimbare.
Protestul